Pentru că multă lume mi-a vorbit de postu cu greierii…

Stăteam vara cu geamul deschis în casa bunicii mele din partea tatălui meu (fac precizarea asta ca să explic următoarea chestie: bunica din partea tatălui era în Ploieşti, cea din partea mamei în Sighişoara) cu geamul deschis. Eram eu şi verii mei. Aveam aproape 13 hai să zic 14 ani (dar nu ne scosesem buletin niciunul din noi) şi stăteam ca să zic aşa în vacanţă la curte.

Era noapte… de pe la 11 când ne culcam (de ochii lumii) şi până pe la vreo 2 să zic, le povesteam puţin (de fapt mult) exagerat 1001 de npţi. Şi insistam la fazele de sex (f. voalate în carte, dar pline de culoare în povestirea mea). Apoi pe la 2 şi ceva ne suiam pe pervaz şi fumam, io nu trăgeam în piept (cred că nici ei) şi ne prosteam aşa ca oamenii mari încântaţi că facem ceva interzis. Şi în tot timpul ăsta greierii îşi făceau de cap. Era cald, ne credeam bărbaţi şi greierii îşi făceau numărul. Şi de abia când am pierdut toate astea m-am gândit la greieri (între timp verii mei citiseră singuri 1001 de nopţi şi deja fumam trăgând în piept toţi). Şi poate din cauza asta mă opresc ca hipnotizat când aud greierii… Poate…

This entry was posted on Friday, November 7th, 2008 at 11:21 pm and is filed under ziarit. You can leave a response, or trackback from your own site.