Dragă Moșule,

Deoarece anul ăsta m-au mințit unii că am fost cuminte (să-i crezi că sunt băieți serioși) îți scriu și eu un pic mai devreme în speranța copilărească (nu se zice că bărbații rămân toată viața niște copii mari?) că îmi vei citi scrisoarea înainte de 30 noimbrie (e imposibil să nu mă ai la Google Reader) și îmi vei îndeplini următoarea dorință pe care o s-o dezvolt mai jos.

Nu vreau nici bemve seria nuștiucât, nici vila-nMalibu. Vreau ca să nu mai iasă tot halitorii ăștia de ciolan cu osânză care au dormit prin Parlament, s-au scărpinat între buci și au făcut combinații ca să-și umfle conturile. Ăia de și-au tras salarii babane și se jeluiau pe la televizor că oamenii sunt săraci. Ăia de se urcau în gipane și se mirau că nu sunt străzi bune. Ăia de și-au tras legi ca să nu se trezească la bulău pentru combinațiile lor… Ăia de dau mită electorală ca să-i convingă pe oameni să-i trimită la supt ciolanu gras încă 4 ani.

Prin urmare să faci în așa fel să nu-i mai voteze lumea. Știu că întind coarda, dar ai putea să-i teleportezi la Pol să hrănească pinguini cu biberonu?

Și dacă poți fă în așa fel încât să intre în Parlament ăia de se preocupă. Ăia de iau cu dreapta și mai dau și la alții cu stânga nu strâng totul pentru ei precum caracatițele. Ăia de mai știu ce e ăla bun simț, care mai ajută pe câte unul, care ar vrea să facă ceva…

De fapt io te rog să faci în așa fel să se deștepte lumea și să-i trimită acasă pe plescăitorii de ciolan. Poți?

A, încă ceva: se poate și o bicicletă roșie?

Deja e miercuri, mă uit la CSI Las Vegas filmu ăla cu criminaliștii și mă gândesc la numărătoarea inversă: mai sunt 3 zile de campanie erectorală. Mă gândesc la disperarea unor candidați.

Cum se gândesc ei că electoratul nu va veni la vot. Că 1 decembrie e zi liberă și-o grămadă se vor căra la munte.

Cum o să se zgârie unii pe ochi când nu vor ieși și-or să se apuce să numere cât au cheltuit pe campanie.

Cum o să acuze presa, electoratul, adversarii politici și chiar propriul partid pentru faptul că se întorc pe bară.

Cum o să-și zică în barbă: le-am dat la ăia sacoșe cu papa, i-am cărat în excursii și ei au conștiință și-au votat pe alții…

Iar ăia de vor câștiga, aproape trei sferturi o să se apuce să-și recupereze banii băgați și o să facă treabă cu un an înainte de începerea viitoarei campanii.

Dar mai sunt trei zile și nu la candidați mă gândesc. Mă gândesc la oamenii care vor vota. Cum? Mi-e și frică de răspuns.

-un post lung apropos de campania erectorală-

Domnul Votescu este un cetățean român care a luat viața exact așa cum e ea. Fără să-și pună probleme existențiale, fără să-i pese dacă Pământul se învârte sau nu în jurul Soarelui.

Înainte de rivuluție nea Votescu era mulțumit. Lucra la fabrică, îi dăduse partidu’ casă, fura câte ceva din fabrică pe principiul ”e a întregului popor”, se îmbăta conștincios seară de seară și uneori când era prea stresat îi scăpa vreo două-n bot nevestei. Rivoluția l-a prins nemulțumit pe regim și asta pentru că inginerul șef avea video și el n-avea, directorul avea dacie și el nu, iar un șef de secție avea chiar un frate în Germania care-i trimitea blugi și alte alea.

Rivoluția a petrecut-o jumătate pe canapea, jumătate sub canapea (că se trăgea). A văzut în Iliescu un Superman și a făcut o pasiune pentru zâmbetul lui. Și Petrică Roman era băiat bun, mai puțin țărăniștii și liberalii ăia de vroiau să aducă moșierii și să vândă țara. Așa că nea Votescu s-a dus aproape excitat și l-a votat pe Iliescu. Iar mai apoi, când au venit minerii s-a bucurat mai ceva când a primit o bicicletă de ziua lui. Asta printre bătăile administrate ”revoluționar” nevestei care-i plăcea pe Coposu și Rațiu.

Nea Votescu s-a bunghit rapid cum stă treaba. Așa că împreună cu doi colegi au început traficul de rulmenți în Turcia. Luați prin combinații din fabrică. Doar era a întregului popor. Revoluționar.

Fiind băiat strângător, nea Votescu a încropit de-un butic la parterul blocului, a scos-o pe nevastă-sa din producție și a pus-o vânzătoare. Încă se încrunta feroce la vreun țărănist sau monarhist. Iliescu era cel mai cel.

Dar lucrurile au început să degenereze.

(more…)

Se iau candidații. Care trebuie să fie număr par în orice colegiu. Dacă nu, prin tragere la sorți un partid își poate desemna doi reprezentanți. Femeile candidate pot fi înlocuite la cerere cu un reprezentant de sex masculin.

Campania electorală începe cu 3 sau 6 luni înainte de desemnarea câștigătorului. Timp de 3 sau 6 luni candidații se antrenează la mânuitul sabiei, purtatul armurii, călărit și lupta cu lancea. În ziua alegerilor se face câte un turnir în fiecare colegiu și care învinge ăla merge în parlament.

Mă rog, lupta cu lancea și sabia pot fi schimbate cu diferite forme de arte marțiale. Un fel de K1 electoral. Și uite-așa electoratul ar avea cu adevărat pâine și circ. Ca pe vremea gladiatorilor.

Dacă nu, fii atent aici.

Clipul a fost interzis de CNA. Nişte băieţi “deosebiţi”…

-da, iar e despre campania erectorală-

Mă uitam aseară la poza unui candidat pusă-ntr-o staţie de autobuz… Mi se părea că e un exponat de la muzeul de ceară a lui Madame Tussaud. Fără pic de sentimen, fără să transmită nimic. Şi asta e valabil pentru toţi candidaţii. Pozele sunt de calitate, lumina aranjată cum trebuie. Dar…

Faţa. Serioasă. Chiar rigidă. Niciun muşchi nu se clinteşte (e de metaforă asta). Meclă de Rambo sau Bruce Willis în Die Hard 1, 2, 3, 4 etc. Îşi dau impresia că se pregătesc să dezamorseze bombe, nu că vor să ia voturi.

Ochii. Privesc evident în zare, în timp ce gândul e la patrie, normal. Grijile ţării sunt întipărite în retina candidatului.

Tenul. Bărbieriţi cu 3 minute să facă poza (cred). Sau aranjaţi cu fotoşoapa de zici că au faţa mai fină decât popoul de bebeluş. (cu ce greq s-or rade ăştia, cu Mach 50?) Candidatele zici că au stat 10 ani la SPA-uri folosind toate cremele disponibile.

Îmbrăcămintea. Avem aşa:

La costum. Cu 1) cravată, 2) fără. Evident costum închis că nu dă bine ceva alb de in gen Vito Coleone în vacanţă.

Fără haină, numa-n cămaşă. Evident cravata lipseşte. Şi evident candidatul e descheiat neglijent la primul nasture. Cămaşa este în 99% din cazuri albă, culoarea purităţii (s-or crede fete mari?).

Postura. În picioare. Spatele drept. Capul ridicat (să nu se vadă guşa la ăia care o au).

Mâinile. Aici vin problemele. Candidaţii, în marea lor majoritate nu ştiu cum să procedeze cu mâinile din dotare. Dacă ar putea şi le-ar pune la spate, dar nu dă bine la electorat. Aşa că avem: mâini în buzunare, mâini pe lângă corp care par aruncate neglijent p-acolo, mâini întinse cu palma în sus de parcă cer pomană, cu degetul acuzator întins spre privitor, mâini întinse de parcă ar vrea să dea noroc. Mai avem mâini care par că ţin ceva, orice. De la farfurii, pahare, bebeluşi până la pachete grele sau saci de rafie (care nu apar în poză, evident). Şi mai avem candidaţi care scriu, îin mape sub braţ, dosare şi alte chestii care să arate că sunt şi vor fi ocupaţi pentru ţară şi popor.

Aşa că toţi sau aproape toţi (să nu fiu rău) arată-n poze de parcă au o coadă de mătură înfiptă pe undeva. Ca să nu mai vorbesc de pozele gen BI sau CI. Alea chiar că n-au nimic în ele care să te atragă. Cum spuneam mai sus, par împăiaţi.

PS. Mi-amintesc de o chestie pe care am citit-o pe undeva: un candidat neamţ la alegerile lor locale şi-a facut afişul aşa: el gol puşcă, mâinile îi acopereau părţile ruşinoase. Iar textul de pe afiş era: Nu am nimic de ascuns. Acum nu ştiu dacă o fi ieşit.

PPS. Uitasem de zâmbete. Unii candidaţi zâmbesc în poze. Dar atât de fals încât ai impresia că tocmai ţi-au săltat portofelul şi râd de tine.

Da, e despre politicieni. Vama (formaţia, nu aia pe unde ieşim dân ţară) îşi lansează noul album. Aşa că băieţii au profitat de campania erectorală şi şi-au tras sait. Plus o melodie de mare actualitate şi-un clip miştocuţ.

Vama - Tata taie porcu'
Vezi mai multe video din Divertisment »

Am găsit videoclipul (mă rog) ăsta de toată jena la ContraSENS.
1. Dacă e al pedeleului, să vă voteze Burebista mă.
2. Dacă e al pesedeului sau al peneleului - mișto manevră.
Aștept să văd dacă apar amănunte în legătură cu chestia asta

Stăteam io visător în apartamentu’ lu’ ai mei şi frecam messu’ când ni ni ni şi na na na sună telefonu’ fix (prima oară am crezut io că mi-am schimbat soneria la vreunu dân celulare, da’ iera fixu’). Pun mâna pă iel şi răspund:

-Alo, da…

-Bună ziua (o voce feminină cu-n ton din ăla oficial de piaristă la vreo bancă), familia Rădulescu?

-Da… (sună de la vreo bancă, gândesc io cu gându’ dân capu’ meu, mama lor dă credite)

-Sun din partea staffului de campanie a domnului Emil Calotă, (mamă ce m-a nimerit bag io tot în gând) şi dacă sunteţi drăguţ (o să mă uit în oglindă mai încolo) aş vrea să-mi răspundeţi la două întrebări.

-Da, zic io, sunt drăguţ (pauza, gagica n-a-nţeles gluma aşa că io explicitez) adică vă răspund.

-Ce probleme aveţi în colegiul unde candidează domnul Calotă?

Io îi bag un răspuns gen lovitură neve la ficat: Domnişoară, un deputat ştiu că nu se ocupă cu chestii care ţin de administraţia locala, străzi, gropi etc. Aşa că n-am ce probleme să vă comunic.

-Mdea, face ea crunt dezamagită. Şi a doua întrebare este dacă vă duceţi să votaţi şi dacă v-aţi hotărât pe cine veţi vota (observaţi întrebarea din două întrebări care face cât un sondaj întreg. Şmecherilor!!!).

-La vot mă duc, bag io sincer (bravo, foarte bine, mă încurajează ea puţin mai veselă), dar încă nu m-am hotărât (gata, deja simt cum a bifat căsuţele MERGE LA VOT şi NEHOTĂRÂT, deci domnu’ Calotă să ştergeţi un răspuns la nehotărât că ştiu cu cine votez, da’ n-aveam chef să ştie pesedeu’ intenţia mea de vot).

Ne-am luat la revedere (pâormă mi-am dat seama că trebuia să bag de-alea cu câte primăveri deţii în buchetu’ vieţii, ţi-ar plăcea un brifcor la molu’ nou etc, nu de alta, dar să împreunăm mediul politic cu presa, ce pana mea?).

Am şi io două întrebări:

1. De unde are pesedeul nr meu de fix (că doar n-o fi citit cartea de telefoane)? şi

2. Când ne daţi şi nouă presei rezultatele acestui minunat sondaj telefonic?

PS. Pt domnişoara de la telefon (Mihaela parcă s-a rcomandat) un a/s/l s-ar putea? Menţin invitaţia de la molu’ mare dar numai dacă vârsta este cuprinsă între 21 şi 33 de ani. Şi să arate bine, evident…

de campanie. AICI.