Stăteam io visător în apartamentu’ lu’ ai mei şi frecam messu’ când ni ni ni şi na na na sună telefonu’ fix (prima oară am crezut io că mi-am schimbat soneria la vreunu dân celulare, da’ iera fixu’). Pun mâna pă iel şi răspund:

-Alo, da…

-Bună ziua (o voce feminină cu-n ton din ăla oficial de piaristă la vreo bancă), familia Rădulescu?

-Da… (sună de la vreo bancă, gândesc io cu gându’ dân capu’ meu, mama lor dă credite)

-Sun din partea staffului de campanie a domnului Emil Calotă, (mamă ce m-a nimerit bag io tot în gând) şi dacă sunteţi drăguţ (o să mă uit în oglindă mai încolo) aş vrea să-mi răspundeţi la două întrebări.

-Da, zic io, sunt drăguţ (pauza, gagica n-a-nţeles gluma aşa că io explicitez) adică vă răspund.

-Ce probleme aveţi în colegiul unde candidează domnul Calotă?

Io îi bag un răspuns gen lovitură neve la ficat: Domnişoară, un deputat ştiu că nu se ocupă cu chestii care ţin de administraţia locala, străzi, gropi etc. Aşa că n-am ce probleme să vă comunic.

-Mdea, face ea crunt dezamagită. Şi a doua întrebare este dacă vă duceţi să votaţi şi dacă v-aţi hotărât pe cine veţi vota (observaţi întrebarea din două întrebări care face cât un sondaj întreg. Şmecherilor!!!).

-La vot mă duc, bag io sincer (bravo, foarte bine, mă încurajează ea puţin mai veselă), dar încă nu m-am hotărât (gata, deja simt cum a bifat căsuţele MERGE LA VOT şi NEHOTĂRÂT, deci domnu’ Calotă să ştergeţi un răspuns la nehotărât că ştiu cu cine votez, da’ n-aveam chef să ştie pesedeu’ intenţia mea de vot).

Ne-am luat la revedere (pâormă mi-am dat seama că trebuia să bag de-alea cu câte primăveri deţii în buchetu’ vieţii, ţi-ar plăcea un brifcor la molu’ nou etc, nu de alta, dar să împreunăm mediul politic cu presa, ce pana mea?).

Am şi io două întrebări:

1. De unde are pesedeul nr meu de fix (că doar n-o fi citit cartea de telefoane)? şi

2. Când ne daţi şi nouă presei rezultatele acestui minunat sondaj telefonic?

PS. Pt domnişoara de la telefon (Mihaela parcă s-a rcomandat) un a/s/l s-ar putea? Menţin invitaţia de la molu’ mare dar numai dacă vârsta este cuprinsă între 21 şi 33 de ani. Şi să arate bine, evident…

Aseară nu m-am mai dus la garsoneira mea şi am rămas la ai mei. Aşa că-n dimineaţa asta pe la 10 îmi beam liniştit cănoaia de cafea cu o ţâgare-n bot. Şi mă uitam pe geam. De pe geamul bucătăriei se vede Curtea de Apel (adică Palatu Culturii şi parcarea aferentă). Văd în dreptul unei dacii o tinerică privind cu tanti de la parcare (încasatoarea de taxă de parcare, evident) privind pe sub botu’ maşinii.

Primul gând: la volan ie o fimeie. Al doilea gând: s-a suit cu scutu, spoleru de jos (aşa îi zice?) peste bordură. Aştept cu colţu rânjit… Se deschide uşa la şofer, iese… o tanti. Vine se uită, se apleacă, se uită, se suie înapoi in the car, dă cu spatele. Se aude un scrâşnet de fiare hârjâind bordura. Opreşte. Se-ntoarce. Între timp jandarmu’ care păzeşte la Curtea de Apel ieşise în uşă şi se uita. Pe faţa lui se citea: femeie la volan… Taxatoarea de parcare se cară. Tanti cu tinerica se uită pe sub maşină, se gândesc, se duc la portbagaj, iau ceva de acolo, se duc iar la bot(al maşinii, obsedaţilor), meşteresc ceva, pleacă fericite. Io mi-am mai pus o cafea şi-am mai băgat un tutun. Viaţa e plină de suspans la Ploieşti, nu?

Pozele sunt făcute cu telefonul şi-s făcute de Dan (merci pt donaţie)

Pornind de la ştirea de AICI am ajuns la blogul ACESTA.

Privitor la paza în școli și la faptul că Bogdan Nica PNL ce candidează la Senat Colegiul 5, Daniel Savu a scris pe blogul personal printre altele că:

Luni 13 octombrie am scris că este o idee năstruşnică să asiguri paza şcolilor cu voluntari. Cred că este cazul să revin cu o completare. Este o lipsă de bun simţ să tranformi spiritul civic care poate funcţiona în astfel de situaţii, în campanie electorală. Cât timp părinţii stau cu grijă că s-ar putea să nu le mai ajungă copiii în siguranţă acasă, cât timp Primăria (pentru că are responsabilitate directă) nu face nimic concret astfel încît copiii să nu mai fie atacaţi pe stradă, recunosc, orice soluţie merită să fie luată în seamă, chiar şi paza cu voluntari. Dar nu voluntari îmbrăcaţi în culori de partid, care îşi asumă apartenenţa politică.

Tot postul AICI

În replică, Bogdan Nica a declarat la sfârșitul conferinței de astăzi (da, încă e duminică):

Nu cred că e demagogie ceea ce am făcut. Dl Savu vorbește, eu am făcut ceva. Ar trebui să găseasca un om care sa se ocupe de sintaxa blogului.

Dacă nici asta nu e campanie…

Observaţi chestia cu deputatul tău… Exact.

Io am avut o altă idee pentru calendarele candidatului
Asta

Ştiu trucaju’ e slăbuţ (m-am grăbit), dar ideea…

Ştiaţi că pentru PD-L au votat 3 milioane de români?
Dacă nu ştiaţi aflaţi acum.

Aseară pă la 9, adică ora 21 m-am dus pân’ la non stopu’ ăla de lângă Tribunal (cobra neagră sau vipera gri cam aşa ceva) să cumpăr ceva de-ale gurii şi neşte tutun. Trec în pas voios pe lângă tarabele cu cărţi şi văd un grup mare de băjeţi bruneţi care la lumina vitrinei ăleia de la magazinu’ de mobile făceau ceva. Grăbit să prind deschis (în Republica Mioritică şi non stoapele se-nchid) nu dau atenţie.

La întoarcere, relaxat cu sacoşica în gheara stângă mă uit mai atent şi ce credeţi că făcea băjeţii la 9 şi un pic în centrul Ploieştiului? Hai că nu e greu. Jucau barbut pă bani.

Aşa că: dragă poliţie dormi liniştită şi aşa băieţii cu celularele de la Dealu’ Mare sunt bine mersi. Dragi poliţişti comunitari păziţi în continuare fântâna aia arteziană de 200.000 de euro şi amendaţi băbuţele care vând lapte pe lângă Hale. Că oricum n-aveţi tupeu’ să le ziceţi ceva. Mai e puţin ca să fie şi la noi ca la Craiova. Dar voi dormitaţi liniştiţi că nu e problemă. Juca’ oamenii jocuri de societate.

Puteti citi un interviu cu Alina Dumitru aparut astazi in Monitorul. Interviul AICI.

De ieri Monitorul a inceput campania pentru ca Alina Dumitru sa fie declarata cetatean de onoare al Ploiestiului. Linkul unde puteti sa mergeti sa semnati este AICI. Sau in partea dreapta a site-ului acesta.